M-am născut în localitatea Şicula, judeţul Arad, în familia Bîr, ţărani cu o anumită stare, gospodari, care sfinţeau locul prin credinţă, hărnicie, prin armonia familială, prin unitatea întregii familii în faţa sorţii. Toate problemele ce se iveau erau discutate cu toţii împreună şi parcă aşa, se rezolvau mai uşor. Mai am o „soruţă”, Veronica, o ţărăncuţă care a rămas de veghe „la moşia”care ne-a rămas de la părinţii.
- De la cine ai moştenit vocea asta atât de frumoasă ?
- Tatăl meu avea un glas splendid şi era cunoscut ca şi cântăreţ în toată zona. Şi mama cânta frumos, dar cred că am moştenit de la tata calităţile sale muzicale. Am făcut şcoala la noi în sat şi am început să cânt la serbările noastre. De pe atunci m-am acomodat cu publicul, cu scena. Am îndrăgit muzica populară şi ascultam cu drag emisiunea radio „La cererea ascultătorilor”. Când am ajuns prin clasa a V-a, mi-am făcut şi eu un „post de radio”, într-un copac, în părul casei, din care „difuzam” muzică populară la cererea spectatorilor, care erau bătrânii satului, colegi de şcoală, vecinii. Mai apoi, veneau şi alţii tocmai din capătul satului, să mă asculte. Era o mare bucurie pentru mine… Apoi am plecat la şcoală la Arad.
- Desigur că şi acolo te atrăgea cântul?
- Evident. La început am fost la Liceul nr.2 şi apoi la Liceul „Moise Nicoară”. Cântam la toate serbările şcolare. Am cântat şi la diverse cluburi din oraşul acela frumos de pe malul Mureşului. Participam la concursuri artistice… La 17 ani venise o comisie de la Bucureşti pentru preselectarea unor solişti şi dansatori pentru Ansamblul Folcloric „Ciocârlia”. Am reuşit atât ca solistă, cât şi la dansuri populare. Dar fiind minoră, aveam nevoie de aprobarea scrisă a părinţilor. Tata nici n-a vrut să audă să plec tocmai la Bucureşti. Îmi zicea: „Mai întâi să-ţi TERMINI SCOALA......
..
- De la cine ai moştenit vocea asta atât de frumoasă ?
- Tatăl meu avea un glas splendid şi era cunoscut ca şi cântăreţ în toată zona. Şi mama cânta frumos, dar cred că am moştenit de la tata calităţile sale muzicale. Am făcut şcoala la noi în sat şi am început să cânt la serbările noastre. De pe atunci m-am acomodat cu publicul, cu scena. Am îndrăgit muzica populară şi ascultam cu drag emisiunea radio „La cererea ascultătorilor”. Când am ajuns prin clasa a V-a, mi-am făcut şi eu un „post de radio”, într-un copac, în părul casei, din care „difuzam” muzică populară la cererea spectatorilor, care erau bătrânii satului, colegi de şcoală, vecinii. Mai apoi, veneau şi alţii tocmai din capătul satului, să mă asculte. Era o mare bucurie pentru mine… Apoi am plecat la şcoală la Arad.
- Desigur că şi acolo te atrăgea cântul?
- Evident. La început am fost la Liceul nr.2 şi apoi la Liceul „Moise Nicoară”. Cântam la toate serbările şcolare. Am cântat şi la diverse cluburi din oraşul acela frumos de pe malul Mureşului. Participam la concursuri artistice… La 17 ani venise o comisie de la Bucureşti pentru preselectarea unor solişti şi dansatori pentru Ansamblul Folcloric „Ciocârlia”. Am reuşit atât ca solistă, cât şi la dansuri populare. Dar fiind minoră, aveam nevoie de aprobarea scrisă a părinţilor. Tata nici n-a vrut să audă să plec tocmai la Bucureşti. Îmi zicea: „Mai întâi să-ţi TERMINI SCOALA......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu